Provocarile privind conectivitatea IoT
Desi principala provocare a designerilor de dispozitive IoT este conectivitatea, utilizarea unui design informat si a unei strategii de testare poate rezolva multe probleme.
Un studiu recent realizat pe aproape 600 de designeri interesati de designul IoT a aratat ca principala provocare a acestora este conectivitatea. Asta nu inseamna ca securitatea nu este o preocupare, doar ca nu este la fel de dificil de implementat.
Dupa cum indica recenta chemare la actiune a directorului executiv al Arm Technology, Simon Segars, securitatea este, in mare parte, o chestiune a tuturor celor care sunt de acord sa o ofere. Aceasta idee a dus la introducerea unui Manifest de Securitate si la conceperea unui Contract Social Digital care sa ajute la alinierea industriei spre un bine comun, pentru utilizatori si pentru ca IoT sa progreseze pana la 1 trilion de dispozitive.
Este necesar si dificil sa se obtina un nivel acceptabil de securitate, dar nu este imposibil, daca exista dorinta de a face acest lucru. Asadar, de ce se lupta designerii cu conectivitatea? Si cum poate fi atenuata aceasta lupta? Raspunsul este o mai buna apreciere si intelegere a proiectarii si testarii RF.
Intr-un interviu, James Park, fondatorul Fitbit, a mentionat ca designul originalului Fitbit a fost amanat mai multe luni, deoarece echipa a stabilit ca ar putea proiecta si portiunea RF. Poate ca ar fi reusit, in cele din urma, dar dupa trei luni, a renuntat si a cerut ajutor din afara.
Totusi, problema ramane: proiectarea este distractiva, pana cand incepe testarea, atunci cauciucul atinge drumul proverbial. Depanarea software-ului necesita din ce in ce mai mult timp de proiectare si dezvoltare, ceea ce pune presiune pe testare. Testarea de scurta durata a RF poate duce la probleme de ultim moment care pot distruge planul de productie.
Proiectarea conectivitatii si testarea celor mai bune practici
Cat timp a lucrat la Rohde & Schwarz, Ak Emarievbe, co-fondator si CEO al Belvor Technical Resources, a vazut problemele cu care se confrunta zilnic designerii.
“Primul lucru pe care trebuie sa il faca designerii este sa inteleaga nevoile dispozitivului si ale aplicatiei, variind de la cerintele de alimentare, acoperire, fluxul de date, mobilitate, timpul de intarziere etc. si apoi sa aleaga cu atentie din mai multe optiuni wireless.”
Acestea variaza de la Bluetooth, Zigbee si Wi-Fi la LoRaWAN si Sigfox care emit in banda fara licenta si NB-IoT si LTE Cat M1 pentru operarea in banda cu licenta, inclusiv pentru acoperirea IoT la scara larga.
Tehnologia de acces radio, precum si designul RF vor asigura o reducere a consumului de energie si ca nu exista o putere de iesire RF inutila, asigurand in acelsi timp functionarea dispozitivelor pe toate pietele tinta.
Acest ultim punct este critic, intrucat multi designeri spera ca in cele din urma, pe piata globala, sa fie accept un volum mare de dispozitive. Acest lucru afecteaza nu numai tipul de interfata, ci si modul in care a fost proiectata. Tentatia poate fi aceea de a merge cu un design chip-on-board, in special intr-un spatiu ingust, care insa permite flexibilitatea designului, dar, dupa cum subliniaza Emarievbe, incetineste un proiect si creste costul general al testelor acolo unde un modul ar fi putut fi o alegere mai buna. Alegerea drumului care va fi urmat necesita analiza cerintelor privind factorul de forma al proiectului, a volumelor asteptate si a timpului de testare. Un modul va fi invariabil testat la standardul cerut (cum ar fi Bluetooth) si, de asemenea, in majoritatea cazurilor ar putea fi certificat de catre agentiile de reglementare, cum ar fi FCC (Federal Communications Commission for Communications) sau ETSI (European Telecommunications Standards Institute), pentru respectarea reglementarilor.
“Adesea asta nu este de ajuns”, a spus Emarievbe. “Proiectele trebuie sa respecte si cerintele de retea ale operatorilor de retele wireless”.