Abonare Newsletter

Selecteaza Domeniu:

VLAN-uri si Subretele pentru AV. Care este diferenta?

 

Managerii de retele IT sunt de parere ca video ar trebui sa fie pe propriul VLAN. Unii furnizori AV spun ca traficul creat de dispozitivele lor ar trebui se fie pe o singura subretea. In cele mai multe situatii, atat managerii IT cat si furnizorii AV cauta o modalitate de a separa traficul lor de fluxuri potentiale de interferenta.

 

Un VLAN este diferit de o subretea. Desi sunt deseori confundate si uneori joaca acelasi rol in aplicatii, nu sunt identice. VLAN-urile (Virtual LAN) se bazeaza pe adrese mac, adica adrese hardware. Adresele mac sunt atribuite din fabrica dispozitivelor, in timpul procesului de fabricatie si nu sunt aproape niciodata schimbate. Dispozitivele din doua VLAN-uri diferite nu pot comunica intre ele in absenta unui dispozitiv de nivel 3 care sa faca rutarea. Subretelele se bazeaza pe adrese IP. Acestea sunt, in general, atribuite automat de serverele DHCP sau atribuite manual utilizand software-ul din dispozitiv. Un VLAN este definit de un grup de adrese mac. O subretea este definita de un grup de adrese IP. Doua subretele ar putea exista pe o singura retea fizica Ethernet. Traficul dintre cele doua subretele va fi directionat pe baza atribuirii adreselor IP. Traficul dintre doua VLAN-uri ar putea fi rutat, dar fluxul ar fi determinat de adresele mac sau de porturile de pe comutatorul la care sunt conectate. Cel mai bine este sa va ganditi la VLAN-uri ca la retele fizice individuale care trebuie sa fie conectate printr-un dispozitiv capabil sa ruteze traficul.

 

 

Asadar, cum sunt utilizate VLAN-urile si subretelele in implementarile AV? Cand plasati camere intr-un VLAN separat, izolati traficul video de orice trafic extern. Acest lucru poate fi foarte bun daca celalalt trafic din retea utilizeaza frecvent niveluri ridicate de latime de banda. Totusi, aceast lucru inseamna si ca serviciile esentiale, precum DHCP, trebuie sa fie disponibile in cadrul VLAN. In schimb, utilizarea unei subretele pentru a separa dispozitivele se realizeaza adesea in scopuri organizationale. De exemplu, intr-o universitate, facultatile ar putea fi alocate unor subretele separate. Apoi, in cadrul unei scoli, VLAN-urile separate ar putea fi folosite pentru a separa voce, date si video. (Vezi tabelul).

 

Retea U foarte mare

 

ScoalaSubretea
Stiinta si Inginerie 10.1.0.0
Medicina10.2.0.0
Drept10.3.0.0
Stiinte umaniste10.4.0.0
Afaceri10.5.0.0
Educatie10.6.0.0

 

Un alt factor este adesea important pentru dispozitivele AV. Acestea au adesea capacitatea de a se “descoperi” automat. Exista doua moduri in care se poate realiza acest lucru. Primul este sa utilizati pachetele de “descoperire” difuzate cu coduri care contin: “Daca esti un dispozitiv Brand X, raspunde la aceasta interogare”. A doua este sa folositi ARP (protocol address resolution). ARP permite unui dispozitiv sa-si anunte prezenta si sa ceara unui alt dispozitiv adresa IP. Ambele tehnici se bazeaza pe pachete difuzate. Aceste pachete nu pot trece nici de limitele VLAN, nici de cele ale unei subretele. Prin urmare, daca aparatul foto nu isi poate descoperi in mod automat inregistratorul, verificati daca se afla pe acelasi VLAN sau subretea.